Vasile Iliuță, președintele CJ Călărași, prezent la hramul Mănăstirii Moisei, cea mai mare sărbătoare din Țara Maramureșului

Președintele Consiliului Județean Călărași, Vasile Iliuță, a fost prezent, la invitația deputatului Mircea Man (Maramureș), la Praznicul ”Adormirii Maicii Domnului”, sărbătoarea cea mai cinstită și prețuită de creștinii ortodocși din Țara Maramuresului și din Transilvania.

Ca în fiecare an, Mănăstirea Moisei cea mai veche vatră monahală din Maramureș și-a serbat hramul, iar la
invitația Preasfințitului Iustin Sigheteanul a fost în mijlocul credincioșilor și Înalt Preasfinția Sa, Iosif Pop, Mitropolitul Europei Centrale și Meridionale.
Programul a debutat duminică, 14 august 2016, cu Slujba Vecernie cu Litie imediat după ora 18, apoi de la ora 22 cu Slujba Privegherii Prohodului Maicii Domnului și Dezlegările Sfântului Vasile cel Mare.
Luni, 15 august 2016, a început Sfânta Liturghie în limba ucraineană, Sfânta Liturghie cu împărtșirea credincioșilor, Sfințirea Apei, Taina Sfântului Maslu, Parastasul celor adormiți și Sfânta Liturghie

Oamenii locului spun că mănăstirea a fost întemeiată de  doi soți înstăriți care au crezut că fiul lor a murit. Aceştia au auzit într-o zi de muncă, tocmai din străfundurile pământului, sunetul unui clopot. Locul este sfânt, şi-au spus cei doi. Şi e tocmai bun pentru o mănăstire în memoria copilului. Aceasta este povestea mănăstirii maramureşene Moisei, un aşezământ religios cu o istorie de peste 400 de ani.

Aşezată la poalele Pietrosului şi străjuită de dealuri, Mănăstirea Moisei se află într-un loc de o frumuseţe rară. Liniştea care cuprinde lăcaşul de cult cere o poveste, pe care călugării mănăstirii o spun tuturor celor care le trec pragul.

TOTUL ÎNCEPE ÎN 1599, ATUNCI CÂND CĂLUGĂRUL IOSIF, AL CĂRUI NUME DĂINUIE ŞI AZI PE UN PERETE, A RIDICAT AICI O BISERICĂ DE LEMN. Pământul fusese dăruit călugărilor de pe Muntele Măgura de o familie înstărită din Moisei. Grigor, fiul familiei, trimis în Bucovina în căutarea unei neveste, murise, credeau părinţii, pe drum.

„Într-o zi de vară, când lucrau la lucrul câmpului, mai cu seamă la adunatului fânului, s-au odihnit împreună cu slujitorii, cu slugile lor, la umbra unui brad şi în momentul când se odihneau au auzit din pământ un sunet de clopot”,a povestit arhimandritul Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei.

PĂRINŢII AU ÎNŢELES CĂ PE ACEL LOC TREBUIE SĂ RIDICE UN LĂCAŞ DE CULT ÎN MEMORIA FIULUI. Au construit biserica, iar bradul sub care se odihniseră a fost tăiat şi folosit ca picior al Sfintei Mese, care este şi astăzi în biserică.